La 24 mai 1863, într-o duminică, unchiul meu, profesorul Lidenrock,se întoarse grăbit la căsuţa lui din Konigstrasse nr. 19, una din străzilecele mai vechi din vechiul cartier al oraşului Hamburg.Menajera sa Martha avea tot temeiul să creadă că întârziase foartemult pregătirea bucatelor, căci mâncarea de-abia începuse să sfârâie peplita din bucătărie.„Dacă unchiului i-o fi cumva foame, mi-am zis în sinea mea, cum eomul cel mai nerăbdător de pe lume, parcă-l văd c-o să scoată nişte ţipetedesperate…”— Vai, a şi venit domnul Lidenbrock?!… strigă menajera Martha, uimită, întredeschizând uşa sufrageriei.— Da, Martha, dar nimeni nu te poate învinui că nu-i gata masa, căci nu e încă ora două. De-abia a sunat unu jumătate la orologiul Sfântul Mihail.— Atunci de ce s-o fi întors domnul Lidenbrock ? — Nu mă îndoiesc c-o săne spună chiar el.— Iată-l! Eu o şterg, domnule Axel, fă-l dumneata să înţeleagă… Şi Marthase îndreptă spre laboratorul ei culinar.Aşadar, am rămas singur. Dar ca să-l fac să înţeleagă pe cel maiarţăgos dintre profesori, ar fi trebuit să fiu mai puţin timid. Aşa că, tocmaimă pregăteam să mă strecor prudent în cămăruţa mea de la catul de sus,când auzii uşa de la stradă scârţâind din ţâţâni; apoi scara de lemn trosnişi ea sub călcătura unor paşi mari şi grei şi în sfârşit apăru stăpânul casei,care străbătu în mare grabă sufrageria, năpustindu-se în odaia sa delucru. Totuşi, în această trecere fulgerătoare prin cameră, el avu vremesă-şi arunce într-un colţ bastonul cu măciulie, pe masă pălăria cu borurimari, periată în răspăr, iar mie, nepotului său, să-i zvârle această poruncărăsunătoare:— Axel, urmează-mă!Nici n-am avut vreme să mă mişc, că profesorul şi începu sărăcnească plin de nerăbdare:— Ei bine, n-ai venit încă ?Nici nu ştiu când am ajuns în biroul temutului meu maestru.Otto Lidenbrock nu era un om rău, trebuie să recunosc, şi dacă-nfirea lui nu urmau să se producă unele schimbări — ceea ce, la dreptvorbind, era foarte puţin probabil — cu siguranţă că avea să rămână pânăla moarte un om grozav de original.El deţinea catedra de mineralogie la Universitatea Johannaeum, şi-ntimpul fiecărei ore de curs îşi ieşea din sărite cel puţin o dată sau de douăori. Şi nu din pricină că-l supărau cu ceva auditorii săi.De fapt, prea puţin îi păsa dacă studenţii veneau cu regularitate lacursuri şi dacă le urmăreau sau nu cu atenţie, sau dacă mai târziu ei înşişiaveau să se bucure de succes; aceste amănunte nu-l interesau câtuşi de
Pareri despre bijuteriile din argint
…….Purtarea de bijuterii din argint este o chestiune de gust, care variaza functie de preferintele 
fiecaruia. Chiar daca fac parte dintr-o clasa de bijuterii inferioara celor din aur sau platina, bijuteriile din argint emana eleganta si un grad inalt de sofisticare lipsit de ostentatie. O bijuterie din argint poate fi mult mai frumoasa decat una din aur sau platina deoarece argintul este cel mai stralucitor metal pretios folosit in producerea bijuteriilor. In plus, datorita pretului scazut si a maleabilitatii sale, bijutierii pot da frau liber imaginatiei lor in crearea celor mai complexe modele de bijuterii -1g de argint poate fi tras in 1800 m de sarma subtire iar un bob cat cel de grau poate fi transformat intr-o foaie de 150 de ori mai subtire decat o bucata de hartie.
…….Bijuteriile din argint au cea mai larga gama de preturi in comparatie cu alte bijuterii din metale pretioase. Diferenta de pret, uneori foarte mare, dintre doua bijuterii care au gramaj apropiat, este data de diferenta dintre finisaje si maiestria lucraturii acestora. Ca tot vorbeam despre maiestrie, personal prefer bijuterii din argint cu Murano pentru ca, privind la ele, pot vedea armonios imbinate: chimia, mecanica, istoria si arta.
…….Un dezavantaj al bijuteriilor din argint ar fi acela ca, metalul isi pierde stralucirea odata cu trecerea timpului datorita oxidarii acestuia in contact cu oxigenul din aer, dezavantaj care, din fericire, este usor de inlaturat. Astfel, pentru a le pastra stralucirea un timp indelungat, ele se spala cu solutii pentru curatat bijuterii sau se placheaza cu rodiu, un metal alb-argintiu dur care nu formeaza oxizi, metal folosit adesea la placarea bijuteriilor din aur alb si platina.
…….Este suficient ca argintul sa fie observat alaturi de un alt material pentru ca acel obiect sa fie considerat instant bijuterie insa, chiar si ascuns privirii, el confera obiectelor cu care este combinat, titlul de bijuterii -bijuterii tehnologice care ne fac viata mai usoara si placuta. Astfel, dintre toate elementele chimice, argintul este cel mai bun conductor de caldura si e folosit la constructia panourilor solare. Este, de asemenea, cel mai bun conductor de electricitate si este utilizat in circuitele electrice, la aparate auditive si stimulatoare cardiace. O oglinda de argint poate reflecta in jur de 95% din spectrul luminii vizibile si, datorita proprietatilor sale optice este folosit la fabricarea de componente pentru telescoape si microscoape.
…….Argintul are proprietati bactericide incredibile: sarurile sale afecteaza chimic membranele celulare ale bacteriilor ucigandu-le in felul acesta. Pe langa aceasta, bacteria nu-si poate intari sistemul imunitar in viitor, asa cum se intampla in cazul folosirii multor antibiotice.
…….Trecand de la stiinta la ocultism, se spune ca argintul este legat de magia Lunii si este bun pentru protectia impotriva vampirilor, a influentelor negative si a spiritelor rele. Se mai spune ca argintul se innegreste in contact prelungit cu pielea unei persoane bolnave, de unde si credinta ca, argintul poate anticipa o boala grava a celui care il poarta.
…….Deci, data viitoare, cand veti vedea sau purta bijuterii din argint, amintiti-va ca sunt mult mai mult decat un minunat metal alb.
Be special!
Posted in Uncategorized
Lasă un comentariu
